Domnule Preşedinte,
La data de 6 noiembrie 2012, cotidianul International Herald Tribune a publicat pe prima sa pagină un editorial cu titlul auto-explicativ „Publicul îşi pierde încrederea în Parlamentul European”. Sunt sigur că aţi fost informat despre el.
Nu voi comenta fiecare constatare şi evaluare a autorului. Cred că există o doză importantă de euroscepticism în mesajul lui şi multă rea credinţă în analiza sa.
Cu toate acestea, chiar dacă poţi să nu fii de acord cu articolul, nu poţi nega faptul că la baza concluziilor sale se găsesc aparențe consistente nefavorabile PE. Din această perspectivă, în calitate de Preşedinte al PE, vă revine o imensă responsabilitate.
Printre motivele pretinsului „declin abrupt al imaginii Parlamentului European”, motive care ar justifica „perspectiva negativă a oamenilor asupra Parlamentului”, sunt menţionate scandalurile privind comportamentele reprobabile – a se citi corupţia – ale membrilor parlamentului. În acest context, se fac referiri la cei care au demisionat în urma aşa zisei dezvăluiri a infracţiunilor săvârșite de ei ca și la cei care nu au demisionat; la cei care şi-au recunoscut vina (explicit sau prin simpla lor demisie) ca şi la cei care au respins acuzaţiile; la cei acuzaţi în mod direct ca și la mulţi nenominalizaţi dar posibil responsabili pentru practici care, chiar dacă sunt permise de regulamentele PE, sunt declarate, fără nici o argumentare rezonabilă, ca necorespunzătoare. Cu toții sunt puși în acelaşi coş. Şi este normal să fie aşa din moment ce demisia ca răspuns la acuzaţii nedovedite – pe care aţi susţinut-o atât de intens şi nechibzuit – nu poate salva reputaţia PE (fără a mai menţiona reputaţia persoanei demisionate), ci doar justifică acuzaţia şi subminează beneficiul îndoielii şi prezumţia de nevinovăţie.
Nevinovatul nu demisionează niciodată în timp ce demisionatul îşi recunoaşte vina. Atunci când unui singur europarlamentar i se cere să demisioneze fără a se menţiona regula pe care a încălcat-o şi fără a se arăta vreo probă concretă a unei asemenea încălcări, prezumţia de nevinovăţie pentru toţi ceilalţi europarlamentari este abolită. În consecinţă, toţi membrii PE devin potenţiali infractori care se împart în cei descoperiţi şi cei nedescoperiţi încă. Ultimul demisionar nu este ultimul corupt care părăseşte casa, ci doar ultimul infractor descoperit înainte ca următorul să fie dat la iveală, din rândul tuturor celorlalţi care aşteaptă să fie deconsipirați. Astfel, percepţia că PE în ansamblu este o instituţie coruptă în care nu se poate avea încredere şi pe care nu se poate conta se răspândeşte în rândul cetăţenilor europeni. Tot astfel, europarlamentarii devin din ce în ce mai vulnerabili la şantaj atâta timp cât aceia care doresc să le influenţeze atitudinile descoperă că îşi pot atinge scopul mai ieftin prin calomniere decât prin mită.
PE nu poate fi mai credibil sacrificându-i pe cei mai buni și mai inocenți dintre membrii săi în loc să-i apere manifestându-și solidaritatea vibrantă cu ei. (Mă refer la apărare şi solidaritate – care au fost refuzate unor colegi precum Zoran Thaler – şi nu la mușamalizare, aşa cum a fost cazul unui europarlamentar acuzat de asemenea de Sunday Times – şi probabil, de asemenea, nevinovat – al cărui nume nu este niciodată rostit în public.) Dacă PE acceptă că simplele acuzaţii sau înscenările sunt dovezi ale vinovăţiei, atunci este abandonată orice posibilitate de a face distincţia între infractori şi membri respectabili. În consecinţă, PE îşi pierde orice abilitate de a demonstra că majoritatea membrilor săi lucrează din greu pentru viitorul Europei unite şi pentru bunăstarea cetăţenilor ei.
Preocupat doar de propria promovare şi de eliminarea pe căi neloiale a celor care stau în calea ambiţiilor dumneavoastră fără margini, nu ați arătat niciodată, domnule Preşedinte, cea mai mică solidaritate cu membrii acestei instituţii şi cea mai mică dorinţă de a-i apăra pe cei nevinovaţi împotriva acuzaţiilor nefondate. V-am spus de mai multe ori că PE este ansamblul membrilor săi şi că nu poate fi mai bun sau mai rău decât sunt aceștia. V-am mai spus şi că este datoria dumneavoastră ca şef al acestei instituţii să îi apăraţi pe membrii săi şi să nu permiteţi ca denaturările şi percepţiile greşite să prindă rădăcini în conştiinţa publică. Aţi refuzat să auziţi aceste păreri şi avertismente. De aceea, în acest moment, dumneavoastră sunteţi vinovat pentru „scăderea legitimităţii şi autorităţii Parlamentului” despre care se vorbeşte în International Herald Tribune.
Deputaţii europeni nu sunt caracterizaţi de corupţie şi delicte. (Există, bineînţeles, excepţii ca peste tot dar nimic mai mult.) Doar egoismul, laşitatea şi miopia a prea multor lideri ai PE – dumneavoastră în primul rând şi în cel mai înalt grad – au permis opiniei publice să creadă acest lucru.
Voi dezvolta un singur exemplu. Articolul din International Herald Tribune se referă la o afirmaţie a autorităţilor române – afirmaţie despre care aveaţi cunoştinţă – care mă acuza de facilitarea vânzării unor „servicii fictive” de către firme de complezență din România, ajungându-se astfel ca bugetul PE să fie văduvit de aproape jumătate de milion de euro prin utilizarea unor documente false. Nu aţi spus nici un cuvânt ca reacţie la aceste acuzaţii îndreptate nu doar împotriva unui membru al instituţiei prezidate de dumneavoastră, ci implicit și împotriva gestiunii, regulamentelor şi practicilor acestei instituţii. Aţi păstrat tăcerea în ciuda faptului că respectivele acuzaţii au fost formulate şi făcute publice de către mult politizata Direcție Naţională Anticorupţie din România chiar în timpul procedurii de demitere a Preşedintelui României, atunci când aproape toţi principalii critici şi oponenţi ai acestuia au fost puşi sub urmărire penală pentru cele mai absurde pretexte.
Procurorii români au susţinut că PE a pierdut aproximativ jumătate de milion de euro din bugetul său. Aceasta înseamnă că o pierdere bugetară majoră există în registrele PE şi a trecut neobservată demembrii săi, de personalul său, de auditorii săi şi de Curtea Europeană de Conturi. Este greu de crezut că nu aţi verificat imediat registrele. Evident, nu aţi găsit nici o pagubă. De ce atunci nu aţi declarat public că PE nu a înregistrat nici o pierdere şi că procurorii români se înşeală?
Acuzaţiile formulate împotriva mea din motive politice sugerau că PE a efectuat plăţi în beneficiul unor firme inexistente din România pe baza unor documente false. Aceste documente se află, evident, în posesia serviciilor competente ale PE. Este greu de crezut că nu le-ţi cerut să verifice dacă documentele respective sunt în ordine. În consecinţă, ele ar fi trebuit să vă informeze că deţin copii de la Registrul Român al Comerţului care dovedesc existenţa validă a firmelor în cauză potrivit legislaţiei române, precum și că toate contractele şi facturile pe baza cărora s-au făcut plăţile sunt documente legale, originale și corespunzătoare regulamentelor PE, care au fost certificate de către un terţ plătitor. De ce atunci nu aţi declarat că singurele documente pe baza cărora s-au făcut plăţi se află în posesia PE şi că nu există nici un motiv pentru a crede că sunt false?
Asupra caracterului „fictiv” al serviciilor, este clar că procurorii români au avansat o ipoteză imposibil de verificat deoarece este imposibil să probezi că ceva nu s-a întâmplat. Mai mult, singurul care se putea plânge de serviciile efectuate eram eu, din moment ce eu eram, conform regulamentelor PE, unicul şi ultimul beneficiar al serviciilor (de consultanţă). Pe de altă parte, nu există nici o regulă care să mă oblige să ţin o arhivă a expertizelor scrise pe care le-am primit, în timp ce avizele orale sunt oricum imposibil de stocat. De ce atunci nu aţi declarat public că acuzaţiile sunt absurde, de nedovedit şi, în consecinţă, suspecte de a fi motivate politic? Nu aţi considerat inacceptabil din poziţia dumneavoastră de Preşedinte al PE faptul că unul dintre colegii dumneavoastră este hărţuit într-o asemenea manieră?!
V-aş reaminti, touși, că o parte din „serviciile fictive” în discuție s-au aflat pe biroul dumneavoastră de-a lungul anilor. Vă amintiţi, probabil, de lucrarea privind relaţiile dintre Rusia şi UE pe are am dezbătut-o împreună timp de aproape un an şi care a devenit, în cele din urmă, într-o formă scurtă, document de poziţie al Grupului S&D. De asemenea, lucrarea privind relaţiile dintre China şi UE, pe marginea căreia aţi făcut chiar o serie de observaţii personale scrise. De asemenea, versiunea extinsă a lucrării privind priorităţile acţiunii externe a Grupului S&D, care a fost adoptată ulterior într-o variantă scurtă, tot ca document de poziţie al Grupului. Aş putea adăuga la acestea lucrarea privind războiul din Georgia din 2008, care s-a intenționat, la un moment dat, să apară într-un volum publicat sub egida Grupului S&D sau lucrarea amplă pe marginea relaţiilor UE-NATO, pregătită de o firmă „fictivă” de consultanţă din România, ca urmare „fictivă” a unei mese rotunde pe care am organizat-o împreună cu colegul nostru Helmut Kuhne. Unele dintre aceste lucrări au fost trimise, cu ştiinţa şi aprobarea dumneavoastră, Înaltului Reprezentant / Vicepreşedinte Ashton ca o contribuţie la reflecţia şi procesul de planificare politică în cadrul Serviciului European de Acţiune Externă. Ştiind acestea, de ce aţi lăsat oamenii să creadă că, prin tăcerea dumneavoastră, confirmaţi acuzaţiile că europarlamentarii utilizează bugetul PE pentru a plăti servicii inexistente?
Ştiţi bine că mai există cel puţin un alt europarlamentar care este investigat pentru încheierea aceluiaşi tip de contracte cu unele dintre aceleaşi societăți de la care am primit aceleaşi „servicii fictive”. Numele său nu a fost făcut încă public deoarece astfel poate fi mai bine ținut sub presiune în acest moment. Când, în cele din urmă, va fi clar că acuzaţiile procurorilor români nu sunt susţinute de fapte şi că am respectat și aplicat aceleaşi reguli ca toți ceilalţi 753 membri ai PE, acei procurori vor căuta, probabil, să își scuze acţiunile nefondate susținând că regulile noastre înseși ar fi proaste şi ar facilita corupţia (după cum a afirmat deja un procuror). Aceasta se va spune nu pentru că regulile noastre sunt într-adevăr proaste ci pentru că nimeni nu-şi va asuma răspunderea pentru o anchetă judiciară motivată politic. În acel moment, dumneavoastră şi PE veţi fi sub semnul întrebării atâta timp cât calitatea procedurilor noastre se află în domeniul dumneavoastră de competenţă mai mult decât în al meu; şi este responsabilitatea dumneavoastră fie să apăraţi regulile noastre fie să iniţiaţi schimbarea lor.
V-am rugat în repetate rânduri să avem o întâlnire pentru a clarifica aceste lucruri. Aţi refuzat. De fapt, abia dacă răspundeţi și la salut atunci când ne întâlnim întâmplător pe culoarele PE. Înţeleg că, prin simpla mea existenţă, vă deranjez reamintindu-vă păcate pe care le-ați săvârșit și care vă apasă conștiința.
Există zvonuri că se fac presiuni asupra autorităţilor române (de altfel foarte deschise la intervenţiile externe) pentru a amâna închiderea cazului meu până la terminarea actualului dumneavoastră mandat prezidenţial şi începerea mult visatei dumneavoastră preşedinţii a Comisiei Europene. În ceea ce priveşte ultimul aspect vă doresc mult noroc dar cred că nu puteţi candida pentru o nouă demnitate înainte de a vă asuma responsabilitatea pentru statutul nedemn în care aţi adus PE în ochii cetăţenilor europeni.
